Oxigenoterapia

​

        Oxigenul este un gaz de care organismul are nevoie pentru a functiona corespunzator. Celulele organismului au nevoie de oxigen pentru a produce energie, iar acesta este preluat din aerul respirat.

         Oxigenul patrunde din plamani in sange si pe calea circulatiei sangvine se deplaseaza catre organe si tesuturi. Anumite afectiuni pot sa scada nivelul oxigenului circulant, iar aceasta va conduce la instalarea unor simptome precum senzatia de lipsa de aer sau respiratie ineficienta, oboseala ori starea de confuzie.

         In final, se pot produce modificari care deterioreaza structurile si functiile organismului. Terapia cu oxigen poate contracara aceste neajunsuri.

​

Oxigenul administrat suplimentar este indicat oricarei persoane diagnosticate cu urmatoarele afectiuni:

• boli pulmonare in care este redusa suprafata alocata schimburilor respiratoria dintre aerul alveolar si sange: bronhopneumopatia obstructiva cronica - BPOC, Infarct sau embolie pulmonara, emfizem pulmonar, bronsita, COVID-19, pneumonie, atac sever de astm, fibroza pulmonara idiopatica sau fibroza chistica – mucovicidoza, pneumotorax;

• leziuni ale peretelui toracic cu disfunctie de tip restricticv: fracturi costale, sternale, contuzii musculare insotite de sindrom algic important;

• boli cardiace: IMA, insuficienta cardiaca in stadiu avansat cu debit cardiac scazut, edem pulmonar acut prin insuficienta cardiaca decompensata, malformatii cardiace congenitale;

• scaderea capacitatii transportului de oxigen: hemoragie cu reducerea severa a masei eritrocitare, anemie;

• stare febrila deoarece creste consumul periferic al oxigenului, alte boli.

Sunt identificate cateva grupe de risc la care administrarea de oxigen suplimentar devine necesara:

• pacientii varstnici, peste 80 de ani, deoarece performantele respiratorii scad si din cauza instalarii sarcopeniei, cu cresterea spatiului mort (neventilat) fiziologic si scaderea performantei procesului de difuziune alveolo-capilara a oxigenului;

• persoanele obeze, cu IMC peste 30% din greutatea ideala;

• pacientii mari fumatori, cei cu comorbiditati cardiovasculare si pulmonare preexistente;

• pacientii care au suferit interventii chirurgicale toracopulmonare sau in etajul abdominal superior deoarece pot avea predispozitie la restrictie ventilatorie mecanica si/sau antalgica; pacientii care au suferit interventii chirurgicale de urgenta si de durata crescuta; pacientii care au prezentat in primele 24 de ore post-operator perioade de apnee.